Viata Mea

Trimis: 01/02/2007 20:05

Georgica (aka Nea Gicu’ Postasu’)

S-a nascut in comuna Cuca. El provine dintr-o familie

de postasi cu traditie.
Totul a inceput cu stra-stra-stra-bunica lui,
Georgeta (cea care a inventat, imediat dupa nasterea
poporului roman, denumirea de POSTA ROMANA). Practic,
tot de la ea mostenim si multe lucruri legate de
strmosii nostri geto-dacii. Aflam astfel, din
jurnalul fosilei cum ca in luptele din 101-102
105-106, un roman a prins-o in pod si i-a spus intr-o
limba pocita (un amestec de romana si tracica veche…ce
a transformat apoi limba nationala) : “GETO, D-ACI NU MAI
IESI !” Iar din amorul lor imbibat cu paie de fan si
balega de vaca s-a nascut Gheorghe, întâiul ce a
mostenit traditia postala pe linie genetica.
Tot asa pana la Geogica al nostru, copil nascut din
tatal Georgel si mama…
Iata de ce Georgel senior, a murit de o boala
cunoscuta popular drept virusul imunodeficientei
umane, neafland daca Georgica este copilul lui sau nu.
Dar mama, dorind sa puna mana pe averea familei de
postasi, l-a prezentat pe Georgica drept mostenitorul
de drept al familiei. Astfel, intreaga colectie de
timbre i-a revenit lui Gicu’.
Cariera de postas si-a inceput-o la varsta frageda
de 13 ani, cand mama sa il punea sa trimita mass-mail
catre toti barbatii virili din comuna Cuca. Tinand cu
dintii de aceasta meserie, n-a renuntat nici dupa
moartea mamei sale, descoperind cu mirare ca pana si
trupul neinsufletit al acesteia mai reprezenta o
atractie pentru bărbații din comuna. Dar cu stradanie
a reusit sa stranga bani pentru un cosciug si o
inmormantare in fundul gradinii,la 8 ani dupa tragicul
eveniment.
Fiind un copil deosebit de inteligent s-a maturizat
la varsta de 28 ani, cand I s-a dat pe mana si postul
de postas al comunei, si o data cu acesta si talentul
de “a verifica” scrisorile consatenilor.
întâia femeie din viata lui a fost Angela (daca nu
punem la socoteala Catelusa Laica si tanara fiica a
berbecului: Dolly), cea pentru care a scris o
telegrama recomandata, destinata batalionului 14
“Artilerie Grea”.
Tanarul, in floarea varstei, a hotarat sa se
pastreze pentru casatoria cu prietena lui Angela (pe
care o alinta dragalas:”Fa Angelo!”), calculand ca ea
nu va mai pata cearceaful din seară nuntii cu sange,
si salvand onoarea fetei o va face el. Lucru ce s-a si
intamplat un pic mai tarziu, la frageda varsta de 44
de ani, utilizand porumbelul mesager din dotare.
Observand ca, prin meseria sa de postas, detine
controlul informatiilor ce ies si intra in comuna
Cuca, s-a folosit de astea in scopul crearii unui
imperiu mafiot, intemeindu-si familia “ Sfecla Nostra
”, cu susținerea careia a pus taxa de smecher asupra
tuturor smecherilor din comuna, incluzand aici pe
renumitii: Vasile tractoristu’, Ionel groparu’,
Florica laptareasa (care nu detinuse vre-odata vaci)
si cea mai de temut personalitate a lumii interlope:
Lucica florareasa (care impreuna cu raposata Maria
formau cel mai știut cuplu de barfitoare
profesioniste)
Instaurand dictatura comunala, Gicu’ si atins toate
scopurile pe care le poate avea un tanar in viata:
si-a cumparat caruta cu 2 (DOI!!!!) boi, casa din
chirpici a schimbat-o cu una luxurianta din lemn de
brad, a reusit sa stranga 12 gaini, 3 rate, 2 curcani,
1 gasca (fara nevasta-sa) si o vitica (Joitza). Gardul
de la poarta era acum din fier forjat, iar
investitiile imobiliare au inflorit, achizitionand 1,3
Ha de teren arabil in campul comunei plus o livada de
pruni (asigurandu-si rezervele de “lichid vital” pt.
tot restul vietii).
Dupa ce a ingropat-o pe Angela (cu greu, pentru ca
la inceput s-a impotrivit), ultima sa alinare a ramas
pisica Lenutza.
Astazi, Nea’ Gicu’ Postasu’, inca neretras din
functia de postas, pastreaza vechile obiceiuri de a
desface scrisorile ce vin sau pleaca din comuna Cuca,
fiind ultimul component al familiei “Sfecla Nostra”,
amintindu-si cu drag de vremurile apuse, ingrijind in
continuare de Lenutza.